sincere trairi ale prietenei mele , GEORGIANA PAVEL

SUNT





Sunt foc si apa la un loc,sunt un amalgam de sentimente
Sunt un munte de sperante si o mare de iluzii,
Sunt puterea cuvantului si mana destinului
Sunt totul si nimic...sunt soapte...

Sunt vantul ce umbla hai-hui printre ramuri
Sunt ploaia ce cade incet pe feresti,
Sunt prima si ultima carte
Sunt totul si nimic...sunt vesti...

Sunt soarele ce lumineaza umbra,
Sunt tipatul din gura unui mut,
Sunt bucuria ce-ti inunda firea,
Sunt totul si nimic...sunt lut...

Sunt neaua ce se-asterne peste case,
Sunt gerul ce iti intra-adanc in oase,
Sunt iarna grea ce vine peste tine,
Sunt totul si nimic...sunt bine!

TE ASTEPT O VIATA




Te iubesc...te astept o viata,
Sunt mii si mii de cuvinte frumoase pe care cu siguranta le meriti. Eu din pacate, nu le stiu pe toate pentru a ti le spune.Din pacate, nu pot atinge soarele pentru a ti-l darui...nu-ti pot da nimic mai mult decat sufletul meu,trupul meu, intreaga mea fiinta...Din momentul in care ne-am intalnit, intamplator, sau poate ca nu,tu mi-ai dat cel mai frumos cadou:inima ta! Ti-am promis ca o sa am grija de ea si ca am sa ti-o inapoiez atunci cand ne-om revedea. Oricum, am facut schimb de inimi, de suflet si de tot ceea ce este mai frumos si pur.
Cineva te va iubi intotdeauna, iar acel cineva voi fi intotdeauna EU! Totul ne desparte pe mine si pe tine: distanta,oamenii,viata, poate si destinul.Dar nu ma tem de nimic...
Stii sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care vin si pleaca ducand si aducand primavara?
Stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic?
Sunt pe acolo si intr-acolo,fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma ta...
Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri, sunt un gand hoinar ratacit in parul tau, sunt firul de iarba peste care treci acum grabit, sunt frunza pe care o tii ingandurat intre degete. Sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand.
Atingerea ta e pentru mine, curcubeul...iar sarutul tau este sfarsitul unei lumi si nasterea alteia...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta langa tine, nu mi-as dori alta...De aceea dragostea ta ma face sa uit de distanta ce ne desparte!
Si cum sa nu te iubesc cand pentru tine simt ce nu am simtit pentru nimeni niciodata?
Am nevoie de iubire...
Am nevoie de tine...
Te astept inca o viata!

O SANSA




Da-i inimii o sansa,s-aleaga ea ce vrea,
Intreab-o aici, cu mine:ma mai vrea?
Tie teama de raspunsu-i, de-aceea te feresti?
Copil mai esti!

Da-i mainii tale-o sansa,s-aleaga ea ce vrea,
Mai da-i o sansa ,una, de a ma mangaia.
Tie teama de urmare, de-aceea te sfiesti?
Copil mai esti!

Da gurii tale-o sansa, s-aleaga ea ce vrea,
Mai da-i o sansa, una, de a ma saruta,
Ti-e teama c-o sa-i placa,de-aceea te-ndoiesti?
Copil mai esti!

Da -ti tu o sansa tie, si-alege tu ce vrei,
Mai da-ti o sansa ,una, de mana sa ma iei,
Ti-e teama ca ,atunci, de drag tu te topesti?
Copil mai esti!

Da-mi mie inc-o sansa, s-aleg eu ce as vrea,
Mai da-mi o sansa, una,de a te vindeca,
Ti-e teama ca, atunci, cu mine-ai sa plutesti?
Copil mai esti!

Da-ne o sansa noua, s-alegem noi ce-am vrea,
Da-ne o sansa, una,de a ne cununa!
Ti-e teama ca la nunta vei spune cat iubesti?
Eu te iubesc pe tine, copil micut ce esti!

MOS CRACIUN

Moş Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae (în engleză: Santa Claus) care şi-a făcut apariţia în secolul I. El împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25 decembrie). Santa Claus este anglicizarea lui Sinterklaas care înseamnă Sfântul Nicolae în limba olandeză. Se pare că termenul Santa Claus a apărut în SUA prin contactul imigranţilor olandezi cu alte populaţii americane. Olandezii cultivaţi sunt conştienţi că Sinterklaas e sărbătoarea neaoşă, iar Crăciunul este sărbătoare de import. Protestanţii conservatori din Olanda nu introduc brad în casă de Crăciun, fiind considerat obicei catolic de origine păgână.
Conform unei legende, tradiţia cadourilor în noaptea de 24 decembrie spre 25 decembrie ar proveni de la Martin Luther care ar fi propagat din anul 1535 aceasta datină numită Christkindl ca o alternativă a obiceiului catolic Nikolaustag de pe 6 decembrie.[24] Multă vreme în familiile catolice a fost menţinută mai departe tradiţia cadourilor de Nikolaus. Scopul lui Martin Luther ar fi fost să trezească interesul copiilor pentru Cristos şi să-i îndepărteze astfel de datina catolică a cadourilor de Nikolaus, ea fiind un mod de veneraţie a catolicilor pentru sfinţi, lucru interzis protestanţilor.[24] Conform unei alte legende, Luther ar fi fost profund impresionat de cerul înstelat, lucru pe care nu l-a putut reproduce în cuvinte pentru familia sa, aşa că a tăiat un brad, l-a pus în casă şi a pus lumânări în el şi le-a aprins.[24] Conform legendei, aceasta ar fi originea bradului de crăciun.[24]

POMUL DE CRACIUN

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îsi trage originile de la popoarele germanice. Tradiţia s-a răspândit în restul Europei şi apoi în toata lumea după Primul Război Mondial. Între podoabele bradului bomboanele de pom, globurile şi ghirlandele au devenit clasice.

CRACIUNUL

Crăciunul a început să fie serbat de către creştini pe 25 decembrie, după cel puţin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest şi începând cu cel de-al V-lea secol în Est. Iniţial, sărbătoarea naşterii lui Hristos era ţinută pe 6 ianuarie, istoricii ştiind azi că ea se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma. [11] (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci naşterea, botezul şi primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (sectă creştină considerată eretică de către creştinismul canonic) serbau aceeaşi „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca Fiul lui Dumnezeu la botez” [12]). Sextus Julius Africanus, un creştin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221 d. Chr. această dată pentru naşterea lui Iisus, care însă nu va fi celebrată încă multă vreme de către ceilalţi creştini, care preferau 6 ianuarie. [13]
În primele două secole creştine, a existat o puternică opoziţie la celebrarea zilelor de naştere a martirilor şi a lui Iisus. Numeroşi Părinţi ai Bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naştere, când, de fapt, sfinţii şi martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebraţi la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor naşteri” din prespectiva bisericii[14]. Mulţi creştini ai primelor secole erau scandalizaţi şi de veselia şi festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscenţă a păgânismului, în special al Saturnaliilor romane[15].
Ei aveau dreptate să afirme asta: plasarea sărbătorii naşterii lui Iisus Hristos din momentul în care aceasta a început să fie celebrată de creştini, exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie (adică 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii tradiţiilor păgâne, căci Evanghelia nu dă nici un detaliu despre data naşterii lui Iisus.[13]
Din motive politice, aşa cum sugerează istoricul Edward Gibbon, ierarhia creştină a considerat copierea sărbătorilor şi a riturilor păgâne ca fiind soluţia răspândirii accelerate a cultului lor în mase, mase care pe atunci erau puternic ataşate vechilor sărbători şi practici rituale păgâne[16].
Factorul pentru care primii creştini au ales datele de 25 decembrie sau 6 ianuarie ca moment al naşterii Fiului lui Dumnezeu a fost deci că la aceste date, în lumea romană, germanică şi orientală se celebrau diverse date de naştere ale zeilor păgâni[17]. Povestea unui zeu salvator născut din fecioară pe 6 ianuarie sau 25 decembrie, nu era deloc nouă, cele mai multe culte păgâne ale vremii adorând câte un astfel de zeu. Astfel, pe 6 ianuarie, data solstiţiului egiptean, era celebrată revărsarea apelor Nilului şi în „cultele misterelor” locale naşterea „eonului” din fecioară[18]. Epifaniu, scriitor creştin, redă în lucrarea sa ritul celebrărilor din 6 ianuarie şi semnificaţia acestuia la egipteni şi la arabii din „Petra” (Eleusa, unde se serba naşterea pruncului-zeu Dusares din fecioară. Alt scriitor creştin, anume Ipolit, descrie cum la Eleusis, în Grecia, se celebra tot atunci sărbătoarea misterelor, când ierofantul exclama la naşterea pruncului sacru: „Fecioara care era grea a conceput şi a născut un fiu!”. Tot pe 6 ianuarie grecii sărbătoreau naşterea zeului Dionis, zeul care ca şi Iisus, transforma apa în vin.
O sărbătoare populară la Roma celebra pe 25 decembrie naşterea Soarelui neînvins (Dies Solis Invicti Nati, Deus Sol Invictus), ca simbol al renaşterii soarelui şi alungării iernii (ca şi Saturnaliile). Odată ce creştinii au abandonat celebrarea naşterii Fiului lui Dumnezeu pe 6 ianuarie optând pentru data de 25 decembrie, scriitorii creştini fac frecvente legături între renaşterea soarelui şi naşterea lui Hristos[13].
Triburile nord-europene (germanice) celebrau şi ele, la aceeaşi dată, „Iule”, pentru a comemora „renaşterea soarelui dătător de lumină şi căldură”, de maniera în care şi creştinii spuneau despre Isus, născut tot atunci, că este „Lumina lumii”[19]. Reprezentările numismatice romane ale lui Sol invictus prezintă adesea un chip cu o coroană de raze, aşa cum în primele reprezentări creştine Iisus avea şi el o coroană de spini. Astfel că, în secolul al V-lea chiar, în vremea papei Papa Leon I cel Mare, erau creştini care afirmau că serbează nu atât naşterea lui Hristos, cât a zeului-soare, fapt care l-a determinat pe acest papă să-i mustre pe rătăciţi, însă nu negând cumva că trebuie cinstit zeul-soare, ci doar că nu trebuie cinstit mai mult decât Hristos (Sermo XXII) [20].
Unul dintre zeii cei mai populari la Roma, în perioada ridicării creştinismului, anume Mitra, avea şi el ziua de naştere serbată pe 25 decembrie. Mitra era un zeu persan al cărui cult şi rit era şi foarte asemănător creştinismului, aşa cum constata scriitorul creştin Iustin Martirul în Apologia sa prin secolul al II-lea, aşa cum va remarca mai târziu şi Tertulian la debutul secolului al III-lea. (De praescritione haereticorum)[21]. Pe la mijlocul secolului al III-lea, Sfântul Ciprian cartaginezul, clama extaziat: Oh, ce magică lucrare a Providenţei că ziua în care Soarele s-a născut … Hristos şi el se naşte! [22].
Creştinii secolului al III-lea credeau că creaţia lumii a avut loc la echinocţiul de primăvară, pe atunci plasat pe 25 martie; prin urmare, noua creaţie prin „întruparea lui Hristos” (concepţia), trebuia, în viziunea lor, să aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numărându-se 9 luni (sarcina, gestaţia) se obţinea data de 25 decembrie[23].
Sărbătorile din jurul solstiţiului de iarnă au, după cum se vede, o origine precreştină. Ele sunt legate în mod indisolubil de evenimentele astronomice care au loc în acea perioadă.
Evenimentele astronomice, care în vechime permiteau stabilirea datelor pentru monta animalelor, semănături şi măsurarea rezervelor de hrană pentru iarnă între recolte, ne permit să înţelegem apariţia diferitelor mitologii şi tradiţii culturale. În noaptea solstiţiului de iarnă, un observator aflat în emisfera nordică poate observa cum cele trei stele din centura lui Orion se aliniază cu cea mai strălucitoare stea din est, Sirius, indicând punctul unde va răsări soarele în dimineaţa de după solstiţiul de iarnă. De la data solstiţiului de vară, soarele a descris un arc de cerc descrescător de-a lungul cerului sudic. La data solstiţiului de iarnă, soarele îşi opreşte coborârea pe cer iar durata de lumină zilnică atinge minimul pentru 3 zile, timp în care soarele nu îşi modifică poziţia pe orizont. După acest moment soarele îşi începe ascensiunea pe cerul nordic iar durata zilelor începe să crească. Bazându-se pe aceste fapte, multe culturi dau acestui interval interpretarea unei renasteri a soarelui şi a unei întoarceri a luminii. Această întoarcere este sărbătorită din nou la data echinocţiului de primăvară, când durata zilei o egalează pe cea a nopţii (dată de care se leagă în creştinism sărbătorirea Paştelui).

Pentru noi toţi, iarna nu este numai anotimpul zăpezii şi al frigului, ci şi acela al bucuriilor prilejuite de atâtea datini şi obiceiuri legate de sa

Datini şi superstiţii în noaptea de Crăciun se spune că de Ajun trebuie să posteşti pentru că Maica Domnului care, în acea zi, fiind supărată nu a mâncat nimic;nu se mănâncă nici peşte pentru că are sânge şi Fecioara Maria era plină de sânge în acea zi;norocul îl poţi pierde dacă împrumuţi ceva din casă în noaptea de Ajun;

Semnificaţia sacrificiului porcului îl putem afla numai întorcându-ne în timp cănd acest animal era considerat o întruchipare a spiritului grâului şi a vegetaţiei în general;nu trebuie să laşi pe cineva să-ţi închidă uşa de Crăciun deoarece s-ar putea să aibă mână rea şi ar putea să-ţi alunge norocul din casă.

Craciunul,bucuria copiilor
Ciclul sarbatorilor cuprins între 6 decembrie si 7 ianuarie este legat de cel mai bogat repertoriu de obiceiuri care se focuseaza în jurul celor doi mosi: Ajun si Craciun.

Venirea Craciunului reprezinta unul din cele mai asteptate momente ale anului. El reprezinta motiv de bucurie pentru întreaga familie,prilej prin care toti cei dragi se aduna în jurul bradului de Craciun, ciocnesc un pahar de vin în cinstea Nasterii Domnului si asculta urarile colindatorilor.
Pe meleagurile românesti acestea sunt foarte bine conservate mai ales în lumea satului unde nelipsit la acest ceas de sarbatoare este colindul, umblatul cu capra, Steaua sau Plugusorul.

În mitologia româneasca legenda pastorului Craciun a fuzionat cu mitul Nasterii Domnului. Se povesteste ca fara acordul sotului Craciuneasa primeste în gazda pe Fecioara Maria, oferindu-i adapost un grajd.
Despre acest lucru afla în curând sotul acesteia Craciun, un om vestit în tinut pentru rautatea sa. Drept rasplata acesta taie mâinile sotiei sale dar ele sunt lipite la loc de Sfânta Fecioara. Minunea îl converteste pe Craciun la crestinism.

De bucurie ca nevasta sa a scapat de pedeapsa lui necugetata, Craciun aprinde un rug din cioate de brad în curtea lui si joaca hora cu toate slugile lui. Dupa joc împarte sfintei familii daruri pastoresti: lapte, cas, urda, smântâna. De aici transfigurarea lui Mos Craciun într-un sfânt, care aduce de ziua nasterii lui Isus daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, dupa legenda evanghelica, leaduceau regii-magi în staul noului Mesia.

Cantecele de bucurie adresate de slugile lui Craciun s-au transformat în colinde.Transpus peste doua mii de ani mos Craciun ademenit de mirosul de brad si de cozonac, proaspat scos din cuptor vine încarcat de daruri pentru micutii cuminti. Sosit de la Polul Nord împreuna cu spiridusii si renii, conform ultimelor standarde el aseaza cadori sub brazii de Craciun frumos împodobiti.

Pomul de Crăciun, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalaţiilor electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Deşi, în Europa, originea sa precreştină nu mai este contestată de nimeni, părerile rămân totuşi împărţite: unii văd în brad o reprezentare a “Arborelui Lumii” (din vechiul cult al arborilor), alţii îl consideră o referire directă la “Arborele Paradisului”, împodobit cu mere de un roşu aprins, care amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarea lor din Rai.

Pănă în secolul al XV-lea crenguţele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca şi darurile pe care şi la făceau oamenii unii altora erau considerate tradiţii păgâne. Dar nu peste multă vreme, în locul acestora va fi folosit un arbore întreg. Conform documentelor, în 1605, la Strasbourg a fost înălţat primul pom de Crăciun într-o piaţă publică. Nu avea încă lumânări şi era împodobit cu mere roşii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea împodobeşte primul brad de Crăciun aşa cum îl ştim astăzi.

Crăciunul pe glob
Africa
Deoarece Africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri restrânse, obiceiurile fiind împrumutate din Vest. În Etiopia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 ianuarie, în conformitate cu vechiul calendar roman.

Anglia
Înaintea zilei de Moş Crăciun, copiii îi trimit scrisori lui “Father Cristmas”, Moş Crăciunul englezesc, pe care, mai apoi, le aruncă în foc. Ei cred că dacă un pitic va scoate scrisoarea prin horn, dorinţele lor se vor împlini.
Renumita prăjitură a reginei, Phun-pudding, este o biruinţă a meşteşugului bucătăriei. Într-un cazan uriaş, se pun toate cele necesare pentru prăjitură, fierte în rom sau vin vechi şi toţi bucătarii amestecă pe rând.fiecare rudenie primeşte câte un pudding

Talisman "cucereste" Roma!

"Am apreciat mancarea italiana si femeile... dar cele mai frumoase italience sunt tot romancele..." (Alin Oprea)

Turneul TALISMAN TOUR 2010 inceput pe data de 1 iunie la Calarasi (trecand prin 15 orase) , a depasit granitele tarii, ajungand pe 5 decembrie , in ajun de Sfantul Nicolae in Italia, la ROMA. Locatia aleasa de organizatori (Associazione Dei Romeni), a fost una impunatoare: TEATRO TENDASTRISCE, teatru in care se dasfasoara o serie de evenimente importante din viata culturala a Romei.

Concertul Formatiei Talisman a fost un real succes, numarul de spectatori depasind cifra de 5.000. Publicul a cantat impreuna cu Alin Oprea&Co. refrenele cunoscute ale Talismanilor, dar au dansat si s-au simtit bine si pe acordurile noilor piese de pe albumul proaspat lansat ,"Angel".

"Ne-am bucurat enorm de prezenta atat de impresionanta a publicului la concertul nostru si am ramas mai mult de o ora sa dam autografe si sa facem poze cu cei care si-au dorit. In sfarsit a venit momentul ca si o formatie romaneasca sa poata sustine niste concerte live adevarate inafara tarii, nu doar spectacole meschine in restaurante sau sali ieftine de periferie." (Alin Oprea)

"Am reusit sa vizitam majoritatea atractiilor turistice ale Romei,e adevarat pe fuga si am fost foarte placut impresionati de Colosseum,Musei Vaticani(unde am putut admira Capela Sixtina si Basilica Sf. Petru), Fontana di Trevi, Columna lui Traian,etc‌Ne-am dat seama in acelasi timp, ca semanam uneori mai mult decat credeam cu stramosii nostri romani, italienii de astazi..."(Alberto Bolocan-guitar)

"Un moment in care am crezut ca-mi sta inim in loc, a fost cel al aterizarii aeronavei la intoarcerea pe Aeroportul Baneasa, unde dupa 3 ore de intarziere si un zbor destul de tensionat din cauza turbulentelor, pilotul a "trantit" destul de spectaculos avionul pe pista, incat am crezut un moment ca s-a rupt..." (Alex Lambrino-bass)

Revenind in tara, Talisman pregateste de sarbatori doua concerte extraordinare: Deschiderea sezonului de ski de la Predeal (23 decembrie) si Revelionul in piata centrala din Ramnicu Valcea. "Le dorim romanilor multa FERICIRE , pentru ca aceasta le contine pe toate: SANATATE, IUBIRE,BANI..." (Talisman)