toolbar powered by Conduit

miercuri, 21 aprilie 2010



Bocet pentru Tatiana

Adrian Paunescu





Se-aliniaza stirile atroce,

Sub care omul bâjbâie înfrânt,

Si, Doamne, cum peste aceasta voce

Accepti sa puna un gropar pamânt?



Neverosimil se întâmpla toate

Furtunile au rupt pe strazi copaci,

În toate casele de sanatate

Nu mai exista loc pentru saraci.



Asfixiati de epoca mizera,

Ne amăgim ca vom scapa în cer,

Dar moartea, zilnic, printre noi prospera

Si taxe pentru ea ni se si cer



De-a-ndoaselea e rânduit destinul,

E greu si pe pamânt, si sub pamânt

Si între noi ne macinam continuu

Si nimenea nu e de neînfrânt.



De-un timp încoace, farsa ne îngâna,

În permanenta stare de razboi,

Purtam în palme propria tarâna

Si ne miram ca seamana cu noi



Si, Doamne, se acutizeaza rana

Si te-am ruga, ai grija, daca vrei,

S-o tii în preajma Ta pe Tatiana,

Punând pamânt de flori pe vocea ei.



Pe-aici, e o dezordine cumplita,

Mor tineri multi si îi petrec batrâni,

E, poate, cea din urma reusita

A Mioritei scapatând la stâni



Si totusi ce delir de stiri atroce,

Furtunile au darâmat paduri

Si merge în pamânt aceasta voce,

De ce de ea nu vrei sa te înduri?



Învata însaşi ploaia sa murmure

Un cântec trist, dar moartea-i spune "Taci",

Copacii ratacesc fara padure,

Padurea moare fara de copaci.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu