miercuri, 21 aprilie 2010
Bocet pentru Tatiana
Adrian Paunescu
Se-aliniaza stirile atroce,
Sub care omul bâjbâie înfrânt,
Si, Doamne, cum peste aceasta voce
Accepti sa puna un gropar pamânt?
Neverosimil se întâmpla toate
Furtunile au rupt pe strazi copaci,
În toate casele de sanatate
Nu mai exista loc pentru saraci.
Asfixiati de epoca mizera,
Ne amăgim ca vom scapa în cer,
Dar moartea, zilnic, printre noi prospera
Si taxe pentru ea ni se si cer
De-a-ndoaselea e rânduit destinul,
E greu si pe pamânt, si sub pamânt
Si între noi ne macinam continuu
Si nimenea nu e de neînfrânt.
De-un timp încoace, farsa ne îngâna,
În permanenta stare de razboi,
Purtam în palme propria tarâna
Si ne miram ca seamana cu noi
Si, Doamne, se acutizeaza rana
Si te-am ruga, ai grija, daca vrei,
S-o tii în preajma Ta pe Tatiana,
Punând pamânt de flori pe vocea ei.
Pe-aici, e o dezordine cumplita,
Mor tineri multi si îi petrec batrâni,
E, poate, cea din urma reusita
A Mioritei scapatând la stâni
Si totusi ce delir de stiri atroce,
Furtunile au darâmat paduri
Si merge în pamânt aceasta voce,
De ce de ea nu vrei sa te înduri?
Învata însaşi ploaia sa murmure
Un cântec trist, dar moartea-i spune "Taci",
Copacii ratacesc fara padure,
Padurea moare fara de copaci.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu